Traditii si Obiceiuri de Nunta in Romania

Petitul
Tanarul care dorea sa se casatoreasca isi alegea cativa dintre prietenii lui (uneori chiar tatal sau alte rude) si hotarau ziua cand vor merge la casa miresei. Desigur, era anuntata si familia viitoarei mirese, pentru a avea timp sa pregateasca intampinarea oaspetilor. In ziua stabilita plecau spre casa fetei, iar la intrare acestia aveau o mica cuvantare, care difera de la zona la zona. Urmeaza apoi momentele cand tatal tanarului sta de vorba cu parintii miresei, discutand diferite aspecte ale viitoarei familii. Uneori hotararea de a face nunta era deja luata, petitul fiind doar o formalitate sau o ocazie de a petrece niste clipe minunate. De multe ori urma o mica petrecere, mai ales daca se stabilea ca nunta va vea loc.

Fedelesul
Este o petrecere la casa miresei (de regula), in seara de dinaintea nuntii, la care participa tinerii prieteni ai celor doi mirii. La inceputul petrecerii, tinerii lucreaza ornamentele care vor fi puse in bradul de nunta, din materiale puse la dispozitie de miri. Petrecerea nu presupune prea multa mancare (cozonaci) ci mai degraba bautura si dans.

Bradul
In dimineata nuntii, ginerele, impreuna cu prietenii apropiati impodobesc doi brazi cu fructe si chifle. Brazii sunt purtati de tineri necasatoriti pana la casa nasului, unde unul este legat in fata portii. Apoi, alaiul isi continua drumul catre casa miresei, loc in care ramane cel de-al doilea brad. Bradul este simbolul vigorii si al tineretii; impodobirea lui simbolizeaza viata "imbelsugata" a viitoarei familii.

Udatul
Mireasa, flacaul cu bradul si alaiul miresei merg la cea de-a treia fantana spre rasarit, numarata de la casa miresei, insotiti de lautari. Pe drum, mireasa si flacaul poarta un ulcior (sau o vadra de lemn in alte zone), legat cu stergar tesut in casa, pina la fantana. Aici, flacaul scoate apa de trei ori si, de fiecare data, impreuna cu mireasa, stropeste multimea cu un manunchi de busuioc inmuiat in apa din ulcior, in semn de urare de maritis la fete, insuratoare la flacai si spor la neveste. Flacaul poate fi altul decit purtatorul bradului si va pastra ca dar ulciorul nou si stergarul cu care a facut udatul. Intorsi de la apa, nuntasii incing o hora in care mireasa trece pe la fiecare si ii prinde in piept floarea de nunta. Aceleasi flori sau cocarde le vor primi nuntasii mirelui, nasii, alti invitati la biserica.

Barbieritul mirelui
Acest obicei se desfasoara in paralel cu gatitul miresei. Un prieten apropiat al mirelui (in trecut un vataf) il barbiereste, in mod simbolic pe ginere. Asezat pe un scaun, cu bani sub picior, mirele nu trebuie sa-l lase pe lautar sa-i ia banii. Barbieritul mirelui reprezinta un simbol al pregatirii baiatului pentru nunta. Obiceiul se pare ca avea o semnificatie ritualica initiatica, ultima dintr-un lung sir de initieri la care era supus baiatul in cursul deveniri sale ca barbat.

Imbracatul miresei
Nasa, impreuna cu mama miresei si prietene apropiate ajuta mireasa sa se imbrace, pentru ca la sfarsit, nasa singura sa-i lege voalul si coronita. Se desfasoara in acelasi timp cu barbieritul mirelui si simbolizeaza pregatirea fetei pentru nunta. In vechime la acest ritual puteau lua parte mai multa lume din partea miresei. Cum gatitul era destul de laborios (se foloseau cele mai bune haine, se faceau impletituri complicate ale parului), fetele cantau cantece cu tema despartirii.

Hora miresei
Hora miresei (Nuneasca) se danseaza acasa la mireasa, prilej cu care soacra mica imparte diferite cadouri nasilor, socrilor si, uneori, rudelor apropiate.

Ruperea turtei
Nasa comanda si plateste o turta impodobita cu diverse ornamente, comestibile sau nu, diferite impletituri si alte forme. In mod simbolic, turta este rupta deasupra capului miresei si este data spre consum (invitatilor). Se spune ca aduce noroc celor care mananca din ea. Obiceiul se pastreaza din vremea Romei antice.

Furatul miresei
Poporul roman este un popor vesel si uneori pus pe sotii. Astfel se explica pastrarea acestui obicei ale carui origini sunt neclare. Se presupune ca mirele nu trebuie sa aibe ochi decat pentru mireasa lui, dar unii glumeti profita de neatentia mirelui si fura mireasa. Mirele este dator sa o caute sau sa o rascumpere. In unele zone, rapitorii au datoria de a nu lasa mireasa pe jos, ea trebuie purtata numai in brate. In alte zone, se considera ca daca mireasa a fost furata pana la ora 24.00 datoria o va plati nasul, daca a fost furata dupa 24.00 mirele este cel care va plati. De multe ori, spre hazul invitatilor mirele este pus sa indeplineasca anumite sarcini.

Aruncatul buchetului
Mireasa se intoarce cu spatele la grupul de fete tinere, nemaritate, si arunca la intamplare buchetul. Fata care-l prinde este cea care se va marita prima. Alte traditii spun ca se va marita in acelasi an.

Scosul valului
Aproape de sfarsitul nuntii, nasa scoate voalul de pe capul miresei si ii pune o esarfa (batic), simbolizand trecerea de la statutul de fata la cel de nevasta. Voalul miresei se pune pe capul unei fete necasatorite, care se spune ca va fi urmatorea care se va casatori.

Schimbul de inele
Se pare ca schimbul de inele provine din Egiptul antic. Egiptenii credeau ca exista la degetul al treilea al mainii stangi o vena care ducea direct la inima. Inelele erau din material textil (canepa) si simbolizau astfel unirea inimilor. Mai tarziu romanii au adoptat obiceiul dar au inovat facand inelele de fier pentru a simboliza forta legaturii dintre soti. Prin evul mediu britanicii au inlocuit fierul cu aur, accentuand idea de durabilitate si puritate.

Tortul de nunta
Romanii aveau obiceiul, la sfarsitul ceremoniei de casatorie, de a rupe o paine deasupra capului miresei. Exista credinta ca numarul firmiturilor ar fi putut sa indice cati copii va avea noul cuplu. Invitatii culegeau aceste firmituri si le pastrau ca fiind aducatoare de noroc. Pentru nunti mai mari, ca invitatii sa nu plece cu mana goala, se faceau paini din ce in ce mai mari. Cu timpul, prin rafinament, painea a fost inlocuita cu prajituri si mai tarziu cu tortul pe care-l cunoastem si astazi.

Valul miresei
Multi considera acest obicei un simbol al dominatiei masculine. Defapt, obiceiul isi are originea in Grecia antica, mai precis in Sparta. Datorita sistemului educational prin care barbatii erau antrenati din copilarie in spirit militar, se crea o relatie nefireasca intre cupluri de barbati, bazate pe o camaraderie a caror sensuri ne scapa astazi. Femeile nu reprezentau interes pentru barbatii spartani, obisnuiti cu companie masculina. Totusi societatea spartana trebuia sa asigure noile generatii de luptatori si pentru a face femeile "atractive" pentru razboinici, acestea erau tunse baieteste, sau chiar rase in cap si apoi erau acoperite cu un val. Mai tarziu, in societatea romana si in evul mediu, ridicarea valului era dreptul exclusiv al mirelui si un semn al autoritatii barbatului asupra femeii. Mireasa nu prea avea nici un drept.
Alte surse sustin ca obiceiul dateaza din timpul in care erau la moda nuntile "aranjate". Fata miresei era acoperita pana cand mirele o insotea la ceremonie si pana cand ar fi fost prea tarziu sa se razgandeasca, in cazul in care nu i-ar fi placut chipul ei.

Buchetul miresei
In vremuri stravechi aproape orice putea fi considerat ca fiind prevestitor de rele. Pentru a se proteja impotriva raului, miresele foloseau plante, cunoscute pentru protectia pe care o puteau asigura impotriva relelor. Plantele, anumite soiuri de ierburi ocrotitoare erau prinse pe imbracamintea miresei, din cap pana la picioare, facand-o sa arate mai mult ca o salata asortata umblatoare. Mai tarziu, plantele au inceput sa fie inlocuite cu flori, doar din simt estetic. Cu timpul florile de pe vestminte au evoluat in buchetul de mireasa, pe care il cunoastem astazi.

Luna de miere
Probabil ca v-ati intrebat de unde vine sintagma "luna de miere" si va gandeati la ceva placut. Lucrurile nu stau tocmai asa. In vechime, barbatii nu prea isi pierdeau timpul facand curte. Cea mai simpla metoda de a avea o nevasta era de a o lua pe sus, de a o rapi, mai exact. Pentru asta barbatul avea nevoie de putere si consuma un soi de bautura fermentata intaritoare care continea si miere. Dupa ce o aducea acasa, daca barbatul putea impiedica fuga miresei timp de un ciclu lunar, atunci casatoria era considerata valida. Mireasa era silita sa bea din aceeasi bautura care continea miere, pentru ca se credea ca are efect linistitor asupra femeilor si ca le vor face sa ramane docile.

Vesmintele de nunta
In Roma antica albul era considerat culoarea bucuriei, mai tarziu, in evul mediu a simbolizat puritate. In vremurile stravechi blestemele si farmecele erau luate in serios. Din acest motiv, prietenii si membrii familiei miresei si mirelui se imbracau la fel ca mirii in idea de a deruta spiritele malefice si de a deturna farmecele. Termenul vechi francez "trousseau" se traduce prin balot de imbracaminte. Dupa nunta, mireasa aducea hainele purtate de membrii familiei in casa mirelui. Obiceiul a evoluat in timp si astazi in societatea americana domnisoarele de onoare si cavalerii poarta haine de aceeasi culoare si care de multe ori sunt croite la fel.

Jartiera
Exista mai multe origini ale acestui obicei. In societatea antica evreiasca fidelitatea era simbolizata de o panglica albastra pe care o purta mireasa in ziua nuntii. Mai tarziu, in Anglia a devenit foarte raspandit obiceiul de a arunca ciorapul miresei. Dupa ce mirii intrau in camera nuptiala, unii invitati se strecurau inauntru cu intentia de a sterpeli ciorapii miresei. Cuplu "suparat" de intruziune arunca cu ciorapii, iar invitatii incercau sa ii arunce inapoi, deoarece se credea ca cine va fi cel mai aproape de a lovi nasul miresei va fi urmatorul care se va casatori.
Alte izvoare indica credinta barbatilor ca ar avea succes in dragoste daca reusesc sa fure ciorapul miresei. Cum erau multi tineri dornici da a pune mana pe un astfel de trofeu, uneori se produceau busculade si incaierari si unele mirese se alegeau cu hainele sfasiate in timpul petrecerii. Pentru ca nunta sa nu fie perturbata, s-a adoptat sistemul ca mireasa sa arunce de buna voie ciorapul in timpul petrecerii. Cu toate acestea, in asteptarea acestui moment, barbatii se cam imbatau si deveneau nerabdatori, chiar agresivi si incercau sa obtina cu forta mai devreme mult ravnitul ciorap. Era nevoie ca mirele sa intervina, ca mireasa sa nu fie literalmente dezbracata de multimea incinsa si astfel a aparut obiceiul ca mirele sa scoata ciorapul miresei. Mai tarziu, scoaterea ciorapului a fost inlocuita cu scoaterea jartierei.

Traditii si Obiceiuri de Nunta in Lume

Traditiile, privite ca ansamblu de conceptii, de obiceiuri si de credinte statornicite in cadrul unor grupuri sociale ori nationale, exista si astazi inradacinate in vietile noastre. Pe masura ce veti citi aceste obiceiuri din lumea intreaga, puteti alege pentru a pune in practica la nunta Dumneavoastra acele traditii care vi se par pline de semnificatii si speciale.

Belgia. O traditie foarte draguta se practica de multa vreme in Belgia. Conform acestei traditii, mireasa trebuie sa confectioneze o batista si sa-si brodeze numele pe ea. Aceasta batista va fi tinuta de mireasa pe toata durata ceremoniei. Dupa nunta, mireasa va inrama batista si o va agata de perete, pana la urmatoarea nunta ce va avea loc in familie. Atunci o va oferi viitoarei mirese care si ea la randul sau isi va broda numele pe batista, o va purta cu ea si dupa nunta o va inrama pana la urmatoarea nunta din familie.

I-le Bermude. Un vechi obicei care insa prinde si astazi este acela de a sadi un pom pentru a comemora ziua nuntii. Chiar si astazi, localnicii isi impodobesc tortul cu un mic pomisor in locul mirilor de zahar din varful tortului. Pomul este plantat in gradina, in timpul petrecerii care se tine de cele mai multe ori acasa la noua pereche ori la unii din parintii acestora.

Cehia. Ghirlandele din rozmarin, facute de mana de catre mama ori bunica miresei, reprezinta o traditie veche de secole, pentru miresele de la tara. Astazi ele au fost inlocuite de ghirlande din minitrandafirasi si sunt purtate atat de insotitoare cat si de mireasa.

Anglia. O traditie familiara acestei tari este ca o micuta domnisoara din suita miresei sa arunce petale de trandafiri din cosulet, pe masura ce inainteaza spre altar, in fata miresei. Acest obicei dateaza din vremea cand mireasa era condusa la biserica de prietenele ei necasatorite. Astazi insa, aruncatul petatelor il poate face numai o tanara domnisoara si simbolizeaza drumul miresei prin viata: presarat cu flori si fericit.

Finlanda. Odata, in Finlanda, miresele purtau coroane de aur. In timpul receptiei avea loc traditia numita Dansul coroanei. Mireasa era legata la ochi, in timp ce prietenele ei necasatorite dansau in jurul ei, in cerc. Mireasa avea sa puna coroana pe capul uneia dintre ele. Aceea care primea coroana se spunea ca avea sa fie urmatoarea la maritis. Acest obicei dragut poate fi reinviat foarte usor astazi, la nunta ta, mai ales daca vei purta pe langa voal o coronita ori o diadema.

Franta. Un obicei incantator ce a parasit granitele Frantei si a ajuns pana la noi, reprezinta cele doua cupe ale mirilor impreunate si poarta denumirea de „coup de mariage”. Aceste pahare erau pastrate pentru a fi folosite din generatie in generatie, formandu-se astfel o traditie. De asemenea, obiceiul de a tine cate un toast unul pentru altul, da o nota speciala nuntii. A bea sampania din acelasi pahar este primul pas catre o vesnicie impreuna.

India. In nunta traditionala indiana, florile au jucat intotdeauna un rol foarte important. O traditie ce a rezistat in timp, transmitandu-se din generatie in generatie, este ca fratele mirelui sa presare petale de flori peste capetele cuplului in timpul ceremoniei, la momentul juramintelor, dar si la sfarsitul ceremoniei.

Irlanda. Pentru o nota de traditie din incantatoarea insula verde, e posibil sa vreti sa luati in considerare traditionalul tort de nunta care este cu totul altceva decat incantarea dulce pe care noi o numim tortul miresei. Al lor este un adevarat tort de fructe ornamentat din belsug cu struguri, migdale, cirese si mirodenii. Pentru ca reteta sa urmeze adevaratul spirit irlandez, tortul este plin de rachiu si whiskey din grau sau porumb.

Italia. Migdalele trase in zahar provin de la nuntile italiene. Cinci astfel de bombonele, legate in tull sau organza cu o delicata panglica reprezinta cel mai popular cadou de multumire pe care mirii il ofera invitatilor. Aceasta traditie vine de la vechea credinta conform careia este bine sa imparti bunastarea noii familii cu ceilalti invitati.

Mexic. Oaspetii unei nunti mexicane au un obicei foarte frumos, de a-i inconjura pe miri intr-un cerc care va lua forma unei inimi. In mijlocul acestei inimi formate din invitati, cuplul va dansa primul sau vals.

Rusia. Invitatii nuntilor din Rusia primesc in semn de multumire pentru participarea la ceremonie si la receptie, mici cadouri care pot fi mici desene pictate de mana, mici floricele in ghivece liliput, casete de lemn frumos decorate ori alte obiecte din metal sau sticla.

Suedia. Spritele rele ce bantuiau vazduhul, si aduceau ghinion tanarului cuplu, erau tinute la distanta de catre domnisoarele de onoare ale miresei care purtau in brate ierburi picante dar si unele urat mirositoare. Astazi le-a luat locul acestor primitive obiceiuri buchetul de mireasa, compus din flori frumos mirositoare, dar care au acelasi rol – de a alunga spiritele rele!